,, Salut! Am vârsta de 28 de ani, sunt născut în Brăila și am o sora de 30 de ani. Din cauza copilăriei destul de dramatice, maturizarea mea a fost mult mai fragedă decât mă așteptam. În câteva rânduri vreau să vă prezint povestea mea! La vârsta de 12 ani, părinții, din motive bine cunoscute doar de ei, au decis să divorțeze. Pentru noi acea decizie a fost un șoc, nu puteam accepta faptul că vom crește doar alături de mama. Cu chin s-a străduit să ne ofere măcar minimul necesar, pe parcurs sora mea îmbolnăvindu-se de o boala psihică foarte grea – schizofrenie de gradul III, pe vremea aceea având vârsta de 18 ani. După decursul unui an greu, cu dese vizite la spitale și grea suferință, mama a decis să plece la lucru în străinătate din cauza problemelor financiare care nu ne dădeau pace, eu având atunci vârsta de 17 ani. Devenisem singurul sprijin pentru sora mea bolnavă, cu toate că nu știam mai nimic despre cum se manifestă suferința ei. Am rămas singuri, de tata nu am mai știut nimic, nici măcar nu cred că i-aș recunoaște vocea dacă ar veni să îmi vorbească și în prezent am realizat că mama i-a urmat modelul, de ea nu mai știu nimic de 3 ani. Este greu să privești în jurul tău și să realizezi ca alți copii de vârsta ta se pot bucura de frumoasa copilărie, apoi de adolescența, poate fără griji, iar eu să mă gândesc dacă am hrana asigurată pentru ziua care va veni. Ne-am crescut unul pe altul așa cum am considerat că este mai bine pentru noi, dar cu ajutorul lui Dumnezeu am putut depăși acele momente. Din cauza acestor probleme nu am mai putut continua studiile la liceu, ca urmare, la vârsta de 19 ani m-am hotărât să plec în străinătate, să lucrez pentru a mă putea întreține. După o perioadă de un an am revenit în țară de dorul surorii mele, și am decis să urmez un curs de masaj. Am lucrat ca maseur în București pe o perioada de un an, dar, din cauza neajunsurilor am hotărât să plec iarăși în străinătate. Astăzi, îmi doresc alături de prietenii cu care am fost de acord să înființăm Asociația ”Zâmbește pentru viitor”, să nu mai întâlnim copii care trec prin momente grele, așa cum au fost ale mele, și nu numai. Îmi revin amintirile apăsătoare când văd și aud cazuri de copii abandonați și chinuiți, iar pentru asta am decis cu noua mea familie să le oferim un zâmbet pentru viitor!¨

 Jesus Martin – colaborator – Madrid

„Am să vă explic motivele care m-au dus la colaborarea cu Asociația Zâmbeste pentru viitor. Când l-am cunoscut la Madrid pe Rupi, președintele asociației, m-a surprins că un tânăr de doar 24 de ani a înființat un ONG pentru a ajuta copii din orfelinate şi pe tinerii care părăsesc centrele de plasament la vârsta de 18 ani. Explicația am găsit-o atunci când mi-a povestit că el însuși fusese crescut într-un orfelinat şi că, la părăsirea acestuia a trebuit să se confrunte într-o manieră traumatizantă, cu pericolele străzii, care ar fi putut să-l ducă spre o lume de marginalizare şi delicvență.
Mi s-a părut o lucrare foarte ambițioasă. Era vorba de ajutorarea copiilor lipsiți de mediul familial şi tinerii care trebuie să se confrunte cu realitatea nemiloasă a străzii, fără protecție, fără nici un sprijin, ceea ce îi transformă în victime uşoare pentru mafie. Din păcate cu toții cunoaștem cazuri in care copii marginalizați au căzut victime traficului de persoane, de droguri, furturilor, şi altor delicte.., inclusiv suicid….Mai doresc să spun că de Rupi mă leagă o mare prietenie, întărită de profunda admirație pe care o simt pentru el, pentru maniera în care înfruntă adversitățile, întotdeauna cu un zâmbet, care este, fără îndoială, Zambeste pentru viitor!¨

Bianca Tutunaru Nițu – Asistent Social al Asociatiei ,,Zambeste Pentru Viitot¨Brasov – Romania 

,,Am terminat Facultatea de Drept si Sociologie, Specializarea Asistenta Sociala in cadrul Universitatii Transilvania Brașov, am acumulat timp de patru ani experienta prin practica si voluntariat. Mă simt norocoasă ca fac parte din aceasta echipa tânăra si ca putem împreuna sa ne adunam fortele pentru o misiune grea, dar frumoasa…”

Alina Ursu – Mentor – voluntar

   „…30 de ani studii superioare (Univ. Pedagogică de Stat si studii private facultate si Master, mentor si profesor pe partea de dezvoltarea personala si profesionala ocupatie meserie profesor educativ, – este o mare bucurie sa fiu alături de Rupi chiar sunt foarte mandra de el, de fiecare pas care-l face si ceea ce a lăsat in urma. Nu este usor sa cauți fonduri, mai ales ca alearga cu disperare in lumea larga sa convingă lumea pentru a putea realiza aceasta munca destul de grea, dar cand iubirea pe care o dedici si o faci cu placere nu mai este nimic greu. L-am auzit de multe ori ca vrea sa renunte… dar niciodată nu a făcut-o! Cred ca putem face si noi ceva pentru acești tineri, cum acest tanar, frumos a reusit sa faca ceea ce alții nu au reusit, dar mai ales ca nici un beneficiar nu este si nu a fost caz pierdut! A fost si este o bucurie sa lucram, impreuna.”

Elvira Ganușceac  – profesor educativ – voluntar

Faptele bune unesc oamenii pentru aceleași scopuri… Așa l-am cunoscut pe Rupi acum câțiva ani… când perseverența și dorința lui de a-și ajuta semenii m-au marcat profund, fapt pentru care am decis să-i rămân alături și să-mi aduc aportul în acțiunile asociației.

Rupi GABOR – membru fondator – președintele asociației ZPV

Cine sunt …Greu de vorbit, cand e vorba de mine si mai ales sa imi reamintesc lucrurile neplăcute. Despre familie nu pot spune nimic, deoarece nu am avut ocazia a-i cunoaste, dar familia imi sunt cei din echipa AZPV… în prezent am 12 clase, si am am 25 de ani, cursuri de calificare: fundraising, comunicare prin sprijinul Asociatiei Sprijin și Dezvoltare Brașov, curs – scrierea proiectelor prin proiectul Erasmus Plus. Am 4 ani de voluntariat: Hospice Casa Sperantei, Asociatia Chatarsi, Asociatia Imagina Mas, as putea numi obstacolele vieții o experienta de viață, în care am cunoscut, ce inseamna viata, demnitatea, și să înfrunți viața printr-o mie de directii in care am văzut lumea frumoasă care m-au sprijinit să ajung unde sunt eu, azi. În ultimii anii, am avut parte de multe lucruri minunate sau chiar mai puțin frumoase. In ultimii ani am intalnit și am întâmpinat pe plan personal și pe plan profesional, probleme care a trebuit să le gândesc cu mintea, dar în același timp și cu inima.  Daca ar fi sa dau un exemplu concret pot spune ca a trebuit sa iau decizii mereu geniale, acelea care trebuiau, dar imaginația, dorința de-a face ceva, încrederea în sine si stabilirea de-a merge pe drum cat mai bun din punct de vedere personal si profesional fără a mai întâlni mereu obstacole, am reușit. Am m invatat ca iubirea te face sa te simti cel mai puternic si cel mai vulnerabil om de pe pamant. Am invatat deseori ca pentru a fi in armonie, in intelegere cu ceilalti trebuie sa ai o relatie deosebita cu tine insuti, sa sti sa te ierti, sa te accepti, sa inveti, sa uiti sa le accepti lucrurile negative si atunci poti oferi o mana de ajutor, cat mai mult, atunci cand au nevoie, sa le usurez prin echipa putin viața cu o raza de speranță pentru viitor si un zambet cald, pentru tinerii vulnerabili/devaforizati. Împreună putem sa-i ajutăm pe acel din jurul nostru chiar si tu poți fi in locul acelei persoane necăjite , care are nevoie de un sprijin. Ca sa inchei intr-un mod dragut, zic ca in mare parte imi place asa cum sunt. Bineinteles ca toata lumea vrea sa schimbe ceva la ei insusi insa eu incerc sa readuc numarul schimbarilor pe care as vrea sa le fac la mine, pentru ca totul porneste din mintea mea si din sufletul meu, pentru o lumea mai frumoasa, mai stabila pe partea sociala si za ofer cat mai multe ,,Zambete pe Viitor”… ”

,, Salut! Am vârsta de 28 de ani, sunt născut în Brăila și am o sora de 30 de ani. Din cauza copilăriei destul de dramatice, maturizarea mea a fost mult mai fragedă decât mă așteptam. În câteva rânduri vreau să vă prezint povestea mea! La vârsta de 12 ani, părinții, din motive bine cunoscute doar de ei, au decis să divorțeze. Pentru noi acea decizie a fost un șoc, nu puteam accepta faptul că vom crește doar alături de mama. Cu chin s-a străduit să ne ofere măcar minimul necesar, pe parcurs sora mea îmbolnăvindu-se de o boala psihică foarte grea – schizofrenie de gradul III, pe vremea aceea având vârsta de 18 ani. După decursul unui an greu, cu dese vizite la spitale și grea suferință, mama a decis să plece la lucru în străinătate din cauza problemelor financiare care nu ne dădeau pace, eu având atunci vârsta de 17 ani. Devenisem singurul sprijin pentru sora mea bolnavă, cu toate că nu știam mai nimic despre cum se manifestă suferința ei. Am rămas singuri, de tata nu am mai știut nimic, nici măcar nu cred că i-aș recunoaște vocea dacă ar veni să îmi vorbească și în prezent am realizat că mama i-a urmat modelul, de ea nu mai știu nimic de 3 ani. Este greu să privești în jurul tău și să realizezi ca alți copii de vârsta ta se pot bucura de frumoasa copilărie, apoi de adolescența, poate fără griji, iar eu să mă gândesc dacă am hrana asigurată pentru ziua care va veni. Ne-am crescut unul pe altul așa cum am considerat că este mai bine pentru noi, dar cu ajutorul lui Dumnezeu am putut depăși acele momente. Din cauza acestor probleme nu am mai putut continua studiile la liceu, ca urmare, la vârsta de 19 ani m-am hotărât să plec în străinătate, să lucrez pentru a mă putea întreține. După o perioadă de un an am revenit în țară de dorul surorii mele, și am decis să urmez un curs de masaj. Am lucrat ca maseur în București pe o perioada de un an, dar, din cauza neajunsurilor am hotărât să plec iarăși în străinătate. Astăzi, îmi doresc alături de prietenii cu care am fost de acord să înființăm Asociația ”Zâmbește pentru viitor”, să nu mai întâlnim copii care trec prin momente grele, așa cum au fost ale mele, și nu numai. Îmi revin amintirile apăsătoare când văd și aud cazuri de copii abandonați și chinuiți, iar pentru asta am decis cu noua mea familie să le oferim un zâmbet pentru viitor!¨

 Jesus Martin – colaborator – Madrid

„Am să vă explic motivele care m-au dus la colaborarea cu Asociația Zâmbeste pentru viitor. Când l-am cunoscut la Madrid pe Rupi, președintele asociației, m-a surprins că un tânăr de doar 24 de ani a înființat un ONG pentru a ajuta copii din orfelinate şi pe tinerii care părăsesc centrele de plasament la vârsta de 18 ani. Explicația am găsit-o atunci când mi-a povestit că el însuși fusese crescut într-un orfelinat şi că, la părăsirea acestuia a trebuit să se confrunte într-o manieră traumatizantă, cu pericolele străzii, care ar fi putut să-l ducă spre o lume de marginalizare şi delicvență.
Mi s-a părut o lucrare foarte ambițioasă. Era vorba de ajutorarea copiilor lipsiți de mediul familial şi tinerii care trebuie să se confrunte cu realitatea nemiloasă a străzii, fără protecție, fără nici un sprijin, ceea ce îi transformă în victime uşoare pentru mafie. Din păcate cu toții cunoaștem cazuri in care copii marginalizați au căzut victime traficului de persoane, de droguri, furturilor, şi altor delicte.., inclusiv suicid….Mai doresc să spun că de Rupi mă leagă o mare prietenie, întărită de profunda admirație pe care o simt pentru el, pentru maniera în care înfruntă adversitățile, întotdeauna cu un zâmbet, care este, fără îndoială, Zambeste pentru viitor!¨

Bianca Tutunaru Nițu – Asistent Social al Asociatiei ,,Zambeste Pentru Viitot¨Brasov – Romania 

,,Am terminat Facultatea de Drept si Sociologie, Specializarea Asistenta Sociala in cadrul Universitatii Transilvania Brașov, am acumulat timp de patru ani experienta prin practica si voluntariat. Mă simt norocoasă ca fac parte din aceasta echipa tânăra si ca putem împreuna sa ne adunam fortele pentru o misiune grea, dar frumoasa…”

Alina Ursu – Mentor – voluntar

   „…30 de ani studii superioare (Univ. Pedagogică de Stat si studii private facultate si Master, mentor si profesor pe partea de dezvoltarea personala si profesionala ocupatie meserie profesor educativ, – este o mare bucurie sa fiu alături de Rupi chiar sunt foarte mandra de el, de fiecare pas care-l face si ceea ce a lăsat in urma. Nu este usor sa cauți fonduri, mai ales ca alearga cu disperare in lumea larga sa convingă lumea pentru a putea realiza aceasta munca destul de grea, dar cand iubirea pe care o dedici si o faci cu placere nu mai este nimic greu. L-am auzit de multe ori ca vrea sa renunte… dar niciodată nu a făcut-o! Cred ca putem face si noi ceva pentru acești tineri, cum acest tanar, frumos a reusit sa faca ceea ce alții nu au reusit, dar mai ales ca nici un beneficiar nu este si nu a fost caz pierdut! A fost si este o bucurie sa lucram, impreuna.”

Elvira Ganușceac  – profesor educativ – voluntar

Faptele bune unesc oamenii pentru aceleași scopuri… Așa l-am cunoscut pe Rupi acum câțiva ani… când perseverența și dorința lui de a-și ajuta semenii m-au marcat profund, fapt pentru care am decis să-i rămân alături și să-mi aduc aportul în acțiunile asociației.  

Rupi GABOR – membru fondator – președintele asociației ZPV

Cine sunt …Greu de vorbit, cand e vorba de mine si mai ales sa imi reamintesc lucrurile neplăcute. Despre familie nu pot spune nimic, deoarece nu am avut ocazia a-i cunoaste, dar familia imi sunt cei din echipa AZPV… în prezent am 12 clase, si am am 25 de ani, cursuri de calificare: fundraising, comunicare prin sprijinul Asociatiei Sprijin și Dezvoltare Brașov, curs – scrierea proiectelor prin proiectul Erasmus Plus. Am 4 ani de voluntariat: Hospice Casa Sperantei, Asociatia Chatarsi, Asociatia Imagina Mas, as putea numi obstacolele vieții o experienta de viață, în care am cunoscut, ce inseamna viata, demnitatea, și să înfrunți viața printr-o mie de directii in care am văzut lumea frumoasă care m-au sprijinit să ajung unde sunt eu, azi. În ultimii anii, am avut parte de multe lucruri minunate sau chiar mai puțin frumoase. In ultimii ani am intalnit și am întâmpinat pe plan personal și pe plan profesional, probleme care a trebuit să le gândesc cu mintea, dar în același timp și cu inima.  Daca ar fi sa dau un exemplu concret pot spune ca a trebuit sa iau decizii mereu geniale, acelea care trebuiau, dar imaginația, dorința de-a face ceva, încrederea în sine si stabilirea de-a merge pe drum cat mai bun din punct de vedere personal si profesional fără a mai întâlni mereu obstacole, am reușit. Am m invatat ca iubirea te face sa te simti cel mai puternic si cel mai vulnerabil om de pe pamant. Am invatat deseori ca pentru a fi in armonie, in intelegere cu ceilalti trebuie sa ai o relatie deosebita cu tine insuti, sa sti sa te ierti, sa te accepti, sa inveti, sa uiti sa le accepti lucrurile negative si atunci poti oferi o mana de ajutor, cat mai mult, atunci cand au nevoie, sa le usurez prin echipa putin viața cu o raza de speranță pentru viitor si un zambet cald, pentru tinerii vulnerabili/devaforizati. Împreună putem sa-i ajutăm pe acel din jurul nostru chiar si tu poți fi in locul acelei persoane necăjite , care are nevoie de un sprijin. Ca sa inchei intr-un mod dragut, zic ca in mare parte imi place asa cum sunt. Bineinteles ca toata lumea vrea sa schimbe ceva la ei insusi insa eu incerc sa readuc numarul schimbarilor pe care as vrea sa le fac la mine, pentru ca totul porneste din mintea mea si din sufletul meu, pentru o lumea mai frumoasa, mai stabila pe partea sociala si za ofer cat mai multe ,,Zambete pe Viitor”… ”

,, Salut! Am vârsta de 28 de ani, sunt născut în Brăila și am o sora de 30 de ani. Din cauza copilăriei destul de dramatice, maturizarea mea a fost mult mai fragedă decât mă așteptam. În câteva rânduri vreau să vă prezint povestea mea! La vârsta de 12 ani, părinții, din motive bine cunoscute doar de ei, au decis să divorțeze. Pentru noi acea decizie a fost un șoc, nu puteam accepta faptul că vom crește doar alături de mama. Cu chin s-a străduit să ne ofere măcar minimul necesar, pe parcurs sora mea îmbolnăvindu-se de o boala psihică foarte grea – schizofrenie de gradul III, pe vremea aceea având vârsta de 18 ani. După decursul unui an greu, cu dese vizite la spitale și grea suferință, mama a decis să plece la lucru în străinătate din cauza problemelor financiare care nu ne dădeau pace, eu având atunci vârsta de 17 ani. Devenisem singurul sprijin pentru sora mea bolnavă, cu toate că nu știam mai nimic despre cum se manifestă suferința ei. Am rămas singuri, de tata nu am mai știut nimic, nici măcar nu cred că i-aș recunoaște vocea dacă ar veni să îmi vorbească și în prezent am realizat că mama i-a urmat modelul, de ea nu mai știu nimic de 3 ani. Este greu să privești în jurul tău și să realizezi ca alți copii de vârsta ta se pot bucura de frumoasa copilărie, apoi de adolescența, poate fără griji, iar eu să mă gândesc dacă am hrana asigurată pentru ziua care va veni. Ne-am crescut unul pe altul așa cum am considerat că este mai bine pentru noi, dar cu ajutorul lui Dumnezeu am putut depăși acele momente. Din cauza acestor probleme nu am mai putut continua studiile la liceu, ca urmare, la vârsta de 19 ani m-am hotărât să plec în străinătate, să lucrez pentru a mă putea întreține. După o perioadă de un an am revenit în țară de dorul surorii mele, și am decis să urmez un curs de masaj. Am lucrat ca maseur în București pe o perioada de un an, dar, din cauza neajunsurilor am hotărât să plec iarăși în străinătate. Astăzi, îmi doresc alături de prietenii cu care am fost de acord să înființăm Asociația ”Zâmbește pentru viitor”, să nu mai întâlnim copii care trec prin momente grele, așa cum au fost ale mele, și nu numai. Îmi revin amintirile apăsătoare când văd și aud cazuri de copii abandonați și chinuiți, iar pentru asta am decis cu noua mea familie să le oferim un zâmbet pentru viitor!¨

 Jesus Martin – colaborator – Madrid

„Am să vă explic motivele care m-au dus la colaborarea cu Asociația Zâmbeste pentru viitor. Când l-am cunoscut la Madrid pe Rupi, președintele asociației, m-a surprins că un tânăr de doar 24 de ani a înființat un ONG pentru a ajuta copii din orfelinate şi pe tinerii care părăsesc centrele de plasament la vârsta de 18 ani. Explicația am găsit-o atunci când mi-a povestit că el însuși fusese crescut într-un orfelinat şi că, la părăsirea acestuia a trebuit să se confrunte într-o manieră traumatizantă, cu pericolele străzii, care ar fi putut să-l ducă spre o lume de marginalizare şi delicvență.
Mi s-a părut o lucrare foarte ambițioasă. Era vorba de ajutorarea copiilor lipsiți de mediul familial şi tinerii care trebuie să se confrunte cu realitatea nemiloasă a străzii, fără protecție, fără nici un sprijin, ceea ce îi transformă în victime uşoare pentru mafie. Din păcate cu toții cunoaștem cazuri in care copii marginalizați au căzut victime traficului de persoane, de droguri, furturilor, şi altor delicte.., inclusiv suicid….Mai doresc să spun că de Rupi mă leagă o mare prietenie, întărită de profunda admirație pe care o simt pentru el, pentru maniera în care înfruntă adversitățile, întotdeauna cu un zâmbet, care este, fără îndoială, Zambeste pentru viitor!¨

Bianca Tutunaru Nițu – Asistent Social al Asociatiei ,,Zambeste Pentru Viitot¨Brasov – Romania 

,,Am terminat Facultatea de Drept si Sociologie, Specializarea Asistenta Sociala in cadrul Universitatii Transilvania Brașov, am acumulat timp de patru ani experienta prin practica si voluntariat. Mă simt norocoasă ca fac parte din aceasta echipa tânăra si ca putem împreuna sa ne adunam fortele pentru o misiune grea, dar frumoasa…”

Alina Ursu – Mentor – voluntar

   „…30 de ani studii superioare (Univ. Pedagogică de Stat si studii private facultate si Master, mentor si profesor pe partea de dezvoltarea personala si profesionala ocupatie meserie profesor educativ, – este o mare bucurie sa fiu alături de Rupi chiar sunt foarte mandra de el, de fiecare pas care-l face si ceea ce a lăsat in urma. Nu este usor sa cauți fonduri, mai ales ca alearga cu disperare in lumea larga sa convingă lumea pentru a putea realiza aceasta munca destul de grea, dar cand iubirea pe care o dedici si o faci cu placere nu mai este nimic greu. L-am auzit de multe ori ca vrea sa renunte… dar niciodată nu a făcut-o! Cred ca putem face si noi ceva pentru acești tineri, cum acest tanar, frumos a reusit sa faca ceea ce alții nu au reusit, dar mai ales ca nici un beneficiar nu este si nu a fost caz pierdut! A fost si este o bucurie sa lucram, impreuna.”

Elvira Ganușceac  – profesor educativ – voluntar

Faptele bune unesc oamenii pentru aceleași scopuri… Așa l-am cunoscut pe Rupi acum câțiva ani… când perseverența și dorința lui de a-și ajuta semenii m-au marcat profund, fapt pentru care am decis să-i rămân alături și să-mi aduc aportul în acțiunile asociației.  

Rupi GABOR – membru fondator – președintele asociației ZPV

Cine sunt …Greu de vorbit, cand e vorba de mine si mai ales sa imi reamintesc lucrurile neplăcute. Despre familie nu pot spune nimic, deoarece nu am avut ocazia a-i cunoaste, dar familia imi sunt cei din echipa AZPV… în prezent am 12 clase, si am am 25 de ani, cursuri de calificare: fundraising, comunicare prin sprijinul Asociatiei Sprijin și Dezvoltare Brașov, curs – scrierea proiectelor prin proiectul Erasmus Plus. Am 4 ani de voluntariat: Hospice Casa Sperantei, Asociatia Chatarsi, Asociatia Imagina Mas, as putea numi obstacolele vieții o experienta de viață, în care am cunoscut, ce inseamna viata, demnitatea, și să înfrunți viața printr-o mie de directii in care am văzut lumea frumoasă care m-au sprijinit să ajung unde sunt eu, azi. În ultimii anii, am avut parte de multe lucruri minunate sau chiar mai puțin frumoase. In ultimii ani am intalnit și am întâmpinat pe plan personal și pe plan profesional, probleme care a trebuit să le gândesc cu mintea, dar în același timp și cu inima.  Daca ar fi sa dau un exemplu concret pot spune ca a trebuit sa iau decizii mereu geniale, acelea care trebuiau, dar imaginația, dorința de-a face ceva, încrederea în sine si stabilirea de-a merge pe drum cat mai bun din punct de vedere personal si profesional fără a mai întâlni mereu obstacole, am reușit. Am m invatat ca iubirea te face sa te simti cel mai puternic si cel mai vulnerabil om de pe pamant. Am invatat deseori ca pentru a fi in armonie, in intelegere cu ceilalti trebuie sa ai o relatie deosebita cu tine insuti, sa sti sa te ierti, sa te accepti, sa inveti, sa uiti sa le accepti lucrurile negative si atunci poti oferi o mana de ajutor, cat mai mult, atunci cand au nevoie, sa le usurez prin echipa putin viața cu o raza de speranță pentru viitor si un zambet cald, pentru tinerii vulnerabili/devaforizati. Împreună putem sa-i ajutăm pe acel din jurul nostru chiar si tu poți fi in locul acelei persoane necăjite , care are nevoie de un sprijin. Ca sa inchei intr-un mod dragut, zic ca in mare parte imi place asa cum sunt. Bineinteles ca toata lumea vrea sa schimbe ceva la ei insusi insa eu incerc sa readuc numarul schimbarilor pe care as vrea sa le fac la mine, pentru ca totul porneste din mintea mea si din sufletul meu, pentru o lumea mai frumoasa, mai stabila pe partea sociala si za ofer cat mai multe ,,Zambete pe Viitor”… ”