Marian Enache - membru,, Salut! Am vârsta de 28 de ani, sunt născut în Brăila și am o sora de 30 de ani. Din cauza copilăriei destul de dramatice, maturizarea mea a fost mult mai fragedă decât mă așteptam. În câteva rânduri vreau să vă prezint povestea mea! La vârsta de 12 ani, părinții, din motive bine cunoscute doar de ei, au decis să divorțeze. Pentru noi acea decizie a fost un șoc, nu puteam accepta faptul că vom crește doar alături de mama. Cu chin s-a străduit să ne ofere măcar minimul necesar, pe parcurs sora mea îmbolnăvindu-se de o boala psihică foarte grea – schizofrenie de gradul III, pe vremea aceea având vârsta de 18 ani. După decursul unui an greu, cu dese vizite la spitale și grea suferință, mama a decis să plece la lucru în străinătate din cauza problemelor financiare care nu ne dădeau pace, eu având atunci vârsta de 17 ani. Devenisem singurul sprijin pentru sora mea bolnavă, cu toate că nu știam mai nimic despre cum se manifestă suferința ei. Am rămas singuri, de tata nu am mai știut nimic, nici măcar nu cred că i-aș recunoaște vocea dacă ar veni să îmi vorbească și în prezent am realizat că mama i-a urmat modelul, de ea nu mai știu nimic de 3 ani. Este greu să privești în jurul tău și să realizezi ca alți copii de vârsta ta se pot bucura de frumoasa copilărie, apoi de adolescența, poate fără griji, iar eu să mă gândesc dacă am hrana asigurată pentru ziua care va veni. Ne-am crescut unul pe altul așa cum am considerat că este mai bine pentru noi, dar cu ajutorul lui Dumnezeu am putut depăși acele momente. Din cauza acestor probleme nu am mai putut continua studiile la liceu, ca urmare, la vârsta de 19 ani m-am hotărât să plec în străinătate, să lucrez pentru a mă putea întreține. După o perioadă de un an am revenit în țară de dorul surorii mele, și am decis să urmez un curs de masaj. Am lucrat ca maseur în București pe o perioada de un an, dar, din cauza neajunsurilor am hotărât să plec iarăși în străinătate. Astăzi, îmi doresc alături de prietenii cu care am fost de acord să înființăm Asociația ”Zâmbește pentru viitor”, să nu mai întâlnim copii care trec prin momente grele, așa cum au fost ale mele, și nu numai. Îmi revin amintirile apăsătoare când văd și aud cazuri de copii abandonați și chinuiți, iar pentru asta am decis cu noua mea familie să le oferim un zâmbet pentru viitor!¨