– 8 beneficiari/ tinerii care au parasit sistemul de protectie sociala de stat si privat din Brasov , au beneficiat de Proiectul ,,O casa pentru Viitor”.
– 14 fete din  Centrul de plasament ”Aurora” din Codlea in parteneriat cu DGASPC au beneficiat de Proiectul ,,Orientarea profesională și dezvoltarea personală a adolescenților”,
– 31 copii  + 4 tineri (proveniti) din centrul de plasament de stat si privat,  care au beneficiat de acțiuni caritabile, sprijin si ajutor material din partea asociației.
– 10 familii defavorizate, cu un nr. total de 29 de copii,  care au beneficiat de acțiuni caritabile, sprijin si ajutor material din partea asociației.

  Beneficiarii proiectului ”O casă pentru viitor”, au fost 8 tineri cu vârste cuprinse între 20 și 24 de ani. Am început cu pași mărunți, însă teama de a începe acest proiect, nu a lipsit. Nu eram siguri dacă o sa îl putem duce până la bun sfârșit. Eram nepregătiți financiar și nu aveam o idee clară despre eventualele costuri, precum și despre problemele ce vor aparea pe parcurs care țin de reintegrarea socială a tinerilor în dificultate, mai nou cum se spune inserția tinerilor.

Ne-am ambiționat! Am început împreună cu băieții să căutam locuri de muncă, unde am și reușit! Le-am identificat fiecăruia în parte problemele personale și lipsurile, și astfel am reușit să ne dezvoltăm prin fel și fel de ateliere! De fapt, am reușit să înțelegem rostul vieții, să avem încredere în noi înșine și să ne croim propria viață independentă. Bineînțeles, nu putem afirma că nu am avut parte și de experiențe neplăcute, dar câteva au fost si haioase, de exemplu:
– ,,Primul baiat s-a ocupat să spele hainele… a pus toate hainele în mașina de spălat indiferent de culori și a pornit! A uitat să pună furtunul în cadă pentru scurgerea apei… la final, ce-a ieșit? Harcea-parcea! Și mai ales toată apa s-a scurs în casă și a ajuns să o inunde pe vecină…”
– ,,Al doilea băiat, încântat că merge la cumpărături… fiecare cu lista lui, la fel și cu căruciorul lui, având un buget de 200 de lei. Mirat, punea mâna pe toate alimentele, punea în cărucior tot ce îi plăcea, dar și ce era pe listă… am ajuns la casa de marcat! În căruciorul lui avea peste bugetul nostru, avea cam de 400 lei și nu înțelegea de ce? Dar de fapt, el luase ce voia și ce era mai scump…”
– ,,Al treilea băiat și-a dorit să gătească, să facă paste bolognese. A pus apa la fiert împreună cu carnea, toate condimentele, iar când a văzut că fierbe apa, ne-a arătat așa de bucuros ridicând capacul oalei că el a făcut pastele (ce-i drept, a scurs apa), dar ce-a ieșit acolo, numai noi știm că drept urmare pe lângă o ,,cină atât de bună” a uitat gazul aprins și a început alarma să sune, de am fost nevoiți la 00.00 noapte să chemăm pe cei de la gaz că nu știam să oprim alarma…”

Bineînțeles, nu întotdeauna hainele erau aranjate la locul lor, iar după mai multe avertizări fără rezultate, am început să punem hainele în saci și să le donăm la săracii de pe stradă. Ca orice băiat, certurile pentru autogospodărire din casă nu au lipsit, dar într-un final, împreună am decis să facem un regulament, unde fiecare să fie cu ,,sectorul” lui, având data stabilită pentru cumpărături și un program clar cine și când gătește;